O valoare izolată nu înseamnă automat boală, dar dacă tensiunea este repetat peste 140/90 mmHg, este nevoie de evaluare medicală. Hipertensiunea de obicei nu doare, dar în timp poate afecta inima, creierul, rinichii și vasele de sânge. Este important să măsurați corect tensiunea acasă și să discutați cu medicul dacă valorile mari se repetă.

Nu întotdeauna, dar de multe ori tratamentul pentru hipertensiune este pe termen lung. Scopul tratamentului nu este doar să scadă cifrele de pe tensiometru, ci să reducă riscul de infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și afectare renală. Tratamentul nu trebuie oprit fără recomandarea medicului.

Depinde de riscul cardiovascular total, nu doar de o singură valoare din analize. Medicul ia în calcul vârsta, tensiunea, fumatul, diabetul, istoricul familial și eventualele boli de inimă. Statinele sunt recomandate atunci când beneficiul lor este reducerea riscului de infarct și accident vascular cerebral.

Durerea cardiacă este adesea simțită ca o apăsare, greutate sau strângere în piept, mai ales la efort. Poate merge spre braț, gât, mandibulă, spate sau stomac. Dacă durerea este intensă, apare în repaus, durează peste câteva minute sau se asociază cu transpirații, greață, lipsă de aer ori stare de leșin, trebuie apelat 112.

Palpitațiile pot apărea din stres, oboseală, cafea, alcool, lipsă de somn sau anxietate, dar pot fi și semnul unei aritmii. Pentru clarificare sunt utile EKG-ul și, uneori, monitorizarea Holter EKG. Dacă palpitațiile sunt însoțite de durere în piept, lipsă de aer, leșin sau puls foarte neregulat, este necesară evaluare rapidă.

În fibrilația atrială, inima bate neregulat și poate favoriza formarea de cheaguri. Aceste cheaguri pot ajunge la creier și pot produce accident vascular cerebral. Anticoagulantul este recomandat pentru a reduce acest risc. Decizia se ia individual, în funcție de riscul de AVC și de riscul de sângerare.

Da, poate fi. Insuficiența cardiacă poate da oboseală, lipsă de aer la efort sau noaptea, umflarea gleznelor și scăderea toleranței la efort. Diagnosticul se stabilește prin consult, EKG, analize, ecografie cardiacă și, uneori, alte investigații. Multe forme de insuficiență cardiacă pot fi tratate și controlate.

Un suflu nu înseamnă automat o boală gravă. Poate fi un suflu fără semnificație importantă sau poate indica o problemă de valvă cardiacă. Investigația principală este ecografia cardiacă, prin care medicul vede cum funcționează valvele și cât de importantă este modificarea.

Da, mai ales dacă leșinul a apărut la efort, în poziție culcată, cu palpitații, durere în piept, lipsă de aer sau dacă există istoric familial de moarte subită. Unele leșinuri sunt reflexe și mai puțin periculoase, dar altele pot avea cauză cardiacă și trebuie investigate.

Da. Durerea de gambă care apare la mers și se ameliorează la repaus poate sugera o îngustare a arterelor de la picioare. Este importantă evaluarea factorilor de risc: fumat, diabet, hipertensiune, colesterol mare. Medicul poate recomanda ecografie Doppler vasculară și tratament pentru reducerea riscului cardiovascular.

Nu orice durere de ureche înseamnă că este nevoie de antibiotic. Unele otite se tratează local, cu picături, iar altele pot apărea după o răceală și se pot ameliora fără antibiotic. Consultul ORL ajută la stabilirea tipului de otită și la alegerea tratamentului corect.

Nu este recomandat. Bețișoarele pot împinge ceara mai adânc și pot irita sau răni canalul urechii. Ceara are rol de protecție și nu trebuie îndepărtată agresiv. Dacă urechea este înfundată, doare sau auzul scade, este mai sigur să fie evaluată și curățată de medic.

Nu este bine să așteptați. Scăderea bruscă de auz, mai ales într-o singură ureche, trebuie evaluată rapid. Uneori poate fi vorba de o urgență ORL, iar tratamentul este mai eficient dacă este început cât mai repede. Dacă nu este un simplu dop de ceară, este nevoie de consult rapid.

Țiuitul în ureche, numit tinitus, este frecvent și nu înseamnă automat ceva grav. Totuși, trebuie evaluat dacă apare într-o singură ureche, dacă este pulsatil, dacă a apărut brusc sau dacă este asociat cu scădere de auz, amețeală ori dezechilibru. Consultul ORL ajută la identificarea cauzei.

Poate fi de la urechea internă. O cauză frecventă este vertijul pozițional paroxistic benign, care produce amețeli scurte la schimbarea poziției capului. Există manevre speciale care pot trata această problemă, dar diagnosticul trebuie confirmat. Dacă amețeala este însoțită de slăbiciune, vorbire neclară, vedere dublă sau durere severă de cap, trebuie apelat 112.

Poate fi rinită alergică, mai ales dacă simptomele apar sezonier sau la contact cu praf, polen, animale ori mucegai. Tratamentul poate include spălături nazale cu ser fiziologic, antihistaminice și spray nazal antiinflamator, folosit corect și constant. Dacă nasul este blocat doar pe o parte sau apar sângerări repetate, este nevoie de consult ORL.

Nu întotdeauna. Multe episoade de sinuzită acută sunt virale și trec fără antibiotic. Tratamentul poate include hidratare, medicamente pentru durere sau febră, spălături nazale și, uneori, spray nazal. Antibioticul se discută mai ales dacă simptomele persistă, se agravează sau apar semne severe.

Nu orice durere în gât are nevoie de antibiotic. De multe ori cauza este virală și simptomele se ameliorează în câteva zile. Antibioticul se recomandă doar atunci când medicul suspectează o infecție bacteriană. Dacă apar dificultăți la respirație, imposibilitatea de a înghiți saliva, umflătură importantă la gât sau stare generală foarte proastă, este nevoie de evaluare rapidă.

Stați așezat, cu capul ușor aplecat în față, nu pe spate. Strângeți partea moale a nasului timp de 10–15 minute fără să verificați din minut în minut. Respirați pe gură. Dacă sângerarea nu se oprește, este abundentă, apare după traumatism sau luați anticoagulante, este nevoie de consult medical.

Sforăitul simplu poate fi doar deranjant, dar dacă apar pauze de respirație în somn, sufocare nocturnă, somnolență ziua, dureri de cap dimineața sau hipertensiune, trebuie exclusă apneea în somn. Diagnosticul se confirmă prin test de somn, iar tratamentul depinde de severitate.

Un TSH mărit poate sugera că tiroida funcționează mai lent, dar diagnosticul nu se pune doar după o singură analiză. De obicei, medicul corelează TSH-ul cu FT4, simptomele, vârsta, istoricul medical și eventual anticorpii tiroidieni. Hipotiroidismul se poate trata eficient, cel mai frecvent cu levotiroxină, dar doza trebuie stabilită și urmărită de medic.

Tiroidita Hashimoto este o boală autoimună în care organismul produce anticorpi împotriva propriei tiroide. Nu înseamnă cancer și nu înseamnă automat că trebuie început tratament imediat. Tratamentul este necesar atunci când tiroida nu mai produce suficienți hormoni. De aceea, se urmăresc periodic TSH, FT4 și ecografia tiroidiană, dacă medicul o consideră necesară.

Majoritatea nodulilor tiroidieni sunt benigni. Important este să fie evaluați corect prin ecografie tiroidiană. Nu orice nodul trebuie puncționat sau operat. Decizia depinde de dimensiune, aspectul ecografic, creștere în timp, simptome și istoricul pacientului. Medicul endocrinolog stabilește dacă este suficientă monitorizarea sau dacă este nevoie de puncție.

Da, aceste simptome pot apărea în hipertiroidism, adică atunci când tiroida produce prea mulți hormoni. Pot apărea și transpirații, agitație, insomnie, scădere în greutate, puls crescut și intoleranță la căldură. Hipertiroidismul trebuie evaluat medical, deoarece netratat poate afecta inima, oasele și starea generală.

Nu neapărat. Poate fi prediabet sau o modificare temporară, dar trebuie verificat corect. De obicei, medicul recomandă glicemie à jeun, hemoglobină glicată HbA1c și uneori test de toleranță la glucoză. Prediabetul este important pentru că poate evolua spre diabet de tip 2, dar prin scădere în greutate, mișcare și alimentație corectă riscul poate fi redus semnificativ.

Nu. Medicamentele moderne pentru obezitate pot fi foarte utile la pacienții potriviți, dar nu sunt simple tratamente cosmetice. Ele se recomandă în funcție de greutate, indicele de masă corporală, boli asociate, analize și contraindicații. Tratamentul trebuie urmărit medical, pentru că pot apărea efecte adverse și este importantă menținerea rezultatelor pe termen lung.

Da, aceste simptome pot apărea în sindromul ovarelor polichistice, dar diagnosticul trebuie pus corect. Medicul ia în calcul ciclurile neregulate, semnele de exces de hormoni androgeni, ecografia ovariană și excluderea altor cauze. SOPC nu este doar o problemă ginecologică; poate fi asociat și cu rezistență la insulină, creștere în greutate și risc metabolic.

Creșterea excesivă a părului la femei poate fi legată de hormoni androgeni, sindromul ovarelor polichistice, unele medicamente sau alte cauze endocrine. Dacă părul apare brusc, se accentuează rapid sau este asociat cu acnee severă, dereglări menstruale ori căderea părului de tip masculin, este indicat un consult endocrinologic.

Da. Simptomele de menopauză pot fi tratate, iar terapia hormonală poate fi foarte eficientă la pacientele potrivite. Nu este însă recomandată tuturor. Decizia se ia individual, în funcție de vârstă, momentul instalării menopauzei, simptome, istoric de cancer mamar, tromboze, boli cardiovasculare și preferințele pacientei.

Osteoporoza înseamnă scăderea rezistenței oaselor și creșterea riscului de fracturi. Poate evolua fără durere până apare o fractură. Evaluarea se face prin osteodensitometrie DEXA, mai ales la femei după menopauză, persoane cu fracturi de fragilitate, tratamente cu cortizon sau alți factori de risc. Vitamina D și calciul sunt importante, dar nu înlocuiesc tratamentul specific atunci când riscul de fractură este mare.

Nu. Acneea nu apare din lipsă de igienă. Este legată de sebum, pori blocați, inflamație, bacterii de la nivelul pielii și uneori factori hormonali. Spălatul agresiv sau stoarcerea coșurilor poate agrava iritația și poate lăsa cicatrici. Tratamentul corect se alege în funcție de severitate și poate include creme, geluri sau tratament oral.

De obicei, eczema sau dermatita atopică nu este contagioasă. Este o problemă inflamatorie a pielii, cu uscăciune, mâncărime și episoade de agravare. Baza tratamentului este hidratarea constantă a pielii, iar în pusee medicul poate recomanda tratamente antiinflamatoare locale. Scărpinatul întreține inflamația și poate duce la suprainfecție.

Nu. Psoriazisul nu este contagios. Este o boală inflamatorie cronică a pielii, în care apar plăci roșii, îngroșate, cu scuame albicioase. Poate afecta și unghiile sau articulațiile. Tratamentul depinde de severitate și de zonele afectate și poate varia de la creme până la terapii sistemice sau biologice.

O aluniță trebuie verificată dacă își schimbă forma, culoarea sau dimensiunea, dacă are margini neregulate, mai multe culori, sângerează, mănâncă, doare sau arată diferit față de celelalte. Nu toate alunițele modificate sunt cancer, dar modificările trebuie evaluate prin consult dermatologic și dermatoscopie.

Da, unele pete roșii, rotunde, cu margine mai activă și mâncărime pot fi infecții fungice ale pielii. Tratamentul se face de obicei cu antifungice locale, dar uneori este nevoie de tratament oral. Este important să nu se folosească doar cremă cu cortizon fără diagnostic, pentru că poate masca și agrava o micoză.

Uneori da, dar nu întotdeauna. Urticaria apare ca bubițe sau plăci roșii, umflate, care mănâncă și se pot muta de pe o zonă pe alta. Poate fi declanșată de infecții, medicamente, alimente, stres, frig, căldură sau poate apărea fără o cauză clară. Dacă apar umflarea buzelor, limbii, dificultăți de respirație sau stare de leșin, este urgență medicală.

Poate fi rozacee, mai ales dacă roșeața apare pe obraji, nas, frunte sau bărbie și se agravează la căldură, alcool, alimente picante, stres sau soare. Rozaceea nu este același lucru cu acneea, deși pot apărea și bubițe asemănătoare coșurilor. Tratamentul include protecție solară, evitarea factorilor declanșatori și tratamente recomandate de dermatolog.

Este recomandat consult dermatologic dacă părul cade abundent, dacă apar zone clare fără păr, dacă pierderea durează mai mult de câteva luni sau dacă este asociată cu mâncărime, coji, durere la nivelul scalpului ori modificări hormonale. Căderea părului poate avea multe cauze: stres, deficit de fier, probleme tiroidiene, boli ale scalpului, factori genetici sau hormonali.

Nu întotdeauna. Poate fi dermatită seboreică, o afecțiune frecventă care produce coji, roșeață, mâncărime și uneori iritație pe scalp, sprâncene, față sau în spatele urechilor. Nu este contagioasă. De obicei se controlează cu șampoane antifungice sau tratamente locale, dar poate recidiva și necesită îngrijire pe termen lung.

Negii obișnuiți sunt de obicei benigni și sunt produși de anumite tipuri de HPV. Pot dispărea singuri, dar se pot și extinde sau transmite prin contact. Tratamentul poate include soluții cu acid salicilic, crioterapie sau alte metode dermatologice. Negii genitali sunt o situație separată și trebuie evaluați medical.